Magistratii Romaniei.

Hai să vedem cine sunt reprezentanţii magistraţilor din România : Mona Pivniceru şi şefa CSM Lidia Barbulescu. Dacă aş fi răutăcios aş zice ca e de ajuns să te uiţi la feţele lor (două relicve comuniste cu iz de vrăjitoare din filmele de groază) ca să-ţi dai seama cu cine ai de a face.
Dar eu zic aşa: hai să vedem mai întâi ce au de zis. Şi au de zis aşa :
1. Magistraţii, prin meseria lor, sunt niste amărâţi, nedreptăţiţi, care nici măcar nu au dreptul de a face afaceri în timpul liber. De aceea au dreptul la pensii speciale şi salarii cât mai mari, asezonate cu măriri si sporuri acordate prin sentinţe judecătoreşti de către judecătorii înşişi.
2. Un drept câştigat nu poate fi pierdut. (vaz-doamne conform dreptului roman). Aşa justifică ele imposibilitatea renunţării la diverse sporuri. Conform acestei aberaţii, eu, care lucrez la privat, daca obţin la un moment dat un salar de 2000 Euro, nu voi retrograda niciodata la 1000 Euro chiar daca compania mea dă faliment sau se află într-o situaţie foarte grea. Haha, o să-i spun asta patronului meu, poate mă dă şi afară in secunda doi.
Să ne intre bine în cap : statul e un fel de companie uriaşă. Când lucrurile merg prost, oamenii sunt daţi afara şi/sau salariile scad. Ca la privat. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie. De ce casta judecătorilor să fie mai specială ?
Cum au ajuns să fie stat în stat, şi să dicteze practic politica bugetară a guvernului ? Ce se poate face pentru a le tăia un pic membrele nesătule cu care siluiesc zilnic statul român ? Sunt întrebări la care politicienii ar trebui să răspundă. Din păcate, lumea politicienilor este atât de amestecată cu cea a magistrţilor, interesele lor se întrepătrund atât de frecvent, încât nu mă aştept la soluţii concrete prea curând.
Mai degrabă mă aştept sa dea magistraţii o hotărâre definitivă si irevocabilă cum că România nu este in criză, şi ca salariile lor trebuie mărite cu 500%….

De ce ?

Mi-a venit ideea unui blog azi, 16-07-2009, pe la 11 PM. Se intampla zilnic ceva in Romania care sa-mi ridice pulsul, simt nevoia unui debuseu, un loc unde sa-mi vars ideile, frustrarile.
Viata politica e o cloaca, si aceasta cloaca imi influenteaza si mie viata de zi cu zi. Pot face ceva CONCRET in privinta asta ? Inca nu stiu.
Dar cel putin pot sa comentez la cald (cu sange rece) ce se intampla prin Romania : politic, social... Se incepe de la vorbe, idei; se poate continua cu fapte.
Sunt la inceput si am multe de invatat : mai intai alfabetul (azi n-am avut rabdare sa scriu cu diacritice!)